Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei și Episcopul Macarie al Europei de Nord au resfințit duminică biserica Mănăstirii Tazlău, după un amplu proces de renovare prin care a trecut întregul ansamblu monahal.
Slujba de sfințire a fost urmată de Sfânta Liturghie. Predica a fost rostită de PS Macarie, care a afirmat că sfinții ne pregătesc calea noastră către Cer:
„Toți sfinții ne luminează bolta Bisericii noastre, iar cerul înstelat, scump frate și scumpă soră, nu este făcut doar pentru a-l admira, ci și pentru a ne orienta. Cei din vechime aveau această hartă a cerului și prin constelații ajungeau la destinații foarte îndepărtate și mai cu seamă găseau calea fără să se rătăcească spre casă. Și noi, preaiubiții mei, avem această hartă a cerului cu toate constelațiile sfinților ca să nu ne rătăcim pe calea către Cer, spre casa noastră. Avem o casă aici, pe pământ, însă vom avea o casă veșnică în Cer, iar sfinții ne pregătesc această cale către Cer, către casa noastră cea veșnică, către casa noastră cerească”.
La finalul slujbelor, Mitropolitul Teofan a conferit starețului, rotosinghelul Iosif Chiriac, „Crucea Moldavă”. De asemenea, ierarhul a acordat mai multe distincții de vrednicie celor care au susținut lucrările de renovare.
Așezământul monahal de la Tazlău apare menționat pentru prima dată într-un document din 30 octombrie 1458, când Ștefan cel Mare, la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistrița, Eustatie, întărește hotarele braniștei Mănăstirii Tazlău până la Răchitiș. Între anii 1496-1497 are loc construcția bisericii de zid „Nașterea Maicii Domnului” de la Tazlău pe locul vechii biserici de lemn construită de Alexandru cel Bun, fiind una dintre cele mai monumentale ctitorii ale domnitorului Ștefan cel Mare.
La Tazlău a trăit unul dintre sfinții români cinstiți în sobor în Duminica a doua după Rusalii, Cuviosul Chiriac de la Tazlău (secolul 17).
Foto credit: Doxologia / Mihail Vrăjitoru