Sf. Luca al Crimeei a renunțat la vocația artistică, cea care îi plăcea și îl împlinea, pentru a se dedica științei, cu toate că mintea sa respingea științele exacte. A făcut această alegere conștientă, cu scopul de a le fi de folos ca medic celor din jur.
Dumnezeu l-a răsplătit dându-i izbânzi academice și practice în domeniul medical și făcând din el vas ales al Său în plan spiritual.
„Din copilărie, am avut pasiunea desenului și, o dată cu gimnaziul, am absolvit școala de artă din Kiev, unde am arătat capacități artistice vrednice de luat în seamă, luând parte și la o expoziție itinerantă cu un tablou nu prea mare, care înfățișa un bătrân sărac cu mâna întinsă. Atracția mea către pictură era atât de mare că, după terminarea gimnaziului, am hotărât să intru la Academia de Arte din Petersburg”, relatează sfântul în jurnalul său, publicat la noi sub titlul Am iubit pătimirea (Ed. Sophia).
Sursa foto: Episcopia de Krasnoyarsk via Russia Beyond
În vremea examenelor de admitere însă au pus stăpânire pe mine îndoieli grele: este oare bun drumul pe care vreau să mi-l aleg în viață? Șovăielile, care n-au ținut multă vreme, s-au încheiat cu hotărârea că nu am dreptul să mă ocup cu ceea ce îmi place mie, ci cu ceea ce este de folos pentru oamenii care suferă. Din Academie i-am trimis mamei o telegramă în care îmi arătam dorința de a intra la facultatea de medicină.”
„Aceasta corespundea cu năzuințele mele de a fi folositor țăranilor, care stăteau atât de prost în ce privește asistența medicală, însă în calea mea stătea simțământul foarte apropiat de scârbă pe care îl aveam față de științele naturale. Totuși, mi-am biruit această scârbă și am intrat la facultatea de medicină a universității din Kiev”, relatează sfântul.
„În timp ce studiam fizica, chimia, mineralogia, aveam senzația, fizică aproape, că îmi silesc creierul să lucreze cu lucruri care îi sunt străine. Creierul, întocmai ca o minge de cauciuc comprimată, tindea să arunce afară conținutul ce îi era străin. Totuși, luam numai note maxime și am căpătat pe neașteptate un interes enorm pentru anatomie”, a mai mărturisit el.
Sf. Luca al Crimeei în sala de operații. Arhivele de Stat din Regiunea Yaroslavl
În 1916, lucrarea lui de doctorat despre anestezia regională a făcut valuri în Europa, primind Premiul Hoinațki al Universității din Varșovia. A urmat „Tratatul de chirurgie septică”, inspirat de activitatea ca medic în timpul Războiului Ruso-Japonez și al Primului Război Mondial.
Scurtă biografie
Sfântul Ier. Luca, Arhiepiscopul Crimeei, s-a născut în 1877, la Kerci, ca descendent al unei familii nobile. A ezitat mult până să aleagă calea Medicinei, urmând studii în Drept și în Arte frumoase. Dar, până la urmă, a ales Medicina din dorința de a ajuta.
A fost căsătorit și a avut doi fii. Chemarea către Biserică a avut-o după moartea soției.
În 1921, când lucra ca medic-șef al spitalului din Tașkent, a primit darul preoției. La scurt timp și-a depus voturile monahale, iar în 1923, la cererea credincioșilor, a fost hirotonit Arhiepiscop de Tașkent. Purta rasa și crucea și la biserică, și la spital.
Sfântul Luca al Crimeei și doi dintre cei patru copii ai săi. Foto: Public domain
Calea spirituală aleasă și popularitatea dobândită în ochii oamenilor pe care îi vindecase prin știința sa i-au atras un lung șir de arestări și peregrinări prin temnițele comuniste.
Fiind un chirurg foarte bun, avea însă aprobarea de a opera în spitalele din închisorile în care era întemnițat. Era faimos pentru că refuza să opereze fără icoana Maicii Domnului în sala de operații.
În 1946, Arhiepiscopul Luca a devenit unicul cleric care a primit una dintre cele mai înalte distincții din URSS: Premiul Stalin, acordat în special pentru Tratatul său de chirurgie septică și alte lucrări științifice. A donat unor orfelinate banii aferenți premiului.
Sursa foto: Pravila.ro
În același ani, Patriarhul l-a numit Arhiepiscop de Simferopol și Crimeea, unde a continuat să activeze și ca medic la un spitalul local. A reînviat credința și viața spirituală în regiune, iar predicile lui erau ascultate și de intelectuali sau oameni de altă religie.
În 1955, a orbit. Totuși, spunea: „Cel ce și-a închinat viața Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumina la fel cu cea de pe Tabor”.
S-a mutat la Domnul în 11 iunie 1961. Fiind cinstit ca un nou doctor fără de arginți și făcător de minuni, a fost canonizat în 1996. Sfintele lui moaște au fost așezate în Catedrala „Sfânta Treime” din Simferopol.
Înmormântarea Sf. Luca al Crimeei la Simferopol, în iunie 1961. Sursa foto: Arhiva Bisericii Ortodoxe Ruse via Russia Beyond
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a inclus în calendar în 2013, cu data de prăznuire în 11 iunie.
O minune a Sf. Luca al Crimeei
O fată tânară s-a dus să se opereze la spitalul din Simferopol. Starea ei era foarte gravă, iar operaţia era grea şi riscantă. Doctoriţa care urma să o opereze a chemat-o pe mama pacientei şi i-a spus: „Operaţia e foarte grea şi riscantă. Nu pot să vă garantez nimic. Nu ştiu dacă fiica dumneavoastră va scapa cu viaţă”. Nu exista însă altă opţiune.
Pe tot parcursul intervenţiei chirurgicale, mama ei a stat în curtea spitalului şi s-a rugat cu lacrimi în ochi Sfântului Luca şi Sfântului Pantelimon să îi ajute fiica.
La un moment dat, în faţa ochilor acelei mamei s-a întâmplat ceva uimitor: peretele spitalului a devenit transparent ca un geam. Se vedea sala de operaţii. Pe masa de operaţie era fiica ei şi în jurul ei, doctoriţa împreuna cu echipa ei. Lângă doctoriţă stătea asistenta care îi dădea instrumentele chirurgicale. Şi ce era mai minunat: lângă doctoriţă i-a vazut şi pe cei doi sfinţi doctori la care ea se rugase. În stânga statea în picioare Sfântul Pantelimon, cu o lumânare mare aprinsă.
În dreapta stătea Sfântul Luca, iar el lua din când în când instrumentele chirurgicale de la asistentă şi i le dădea doctoriţei! Mama fetei era din ce în ce mai uimită. Simţea că rugăciunea ei fusese ascultată.
Când s-a terminat operaţia, doctoriţa a ieşit bucuroasă, a chemat-o pe mama fetei şi i-a spus: „A mers foarte bine, incredibil de bine!” Atunci mama i-a povestit minunea pe care o trăise. Doctoriţa a rămas mută de uimire. Şi-a făcut cruce şi a mărturisit: „Acum înţeleg! Cât timp am operat şi voiam la un moment dat vreun instrument chirurgical, nu apucam sa i-l cer asistentei, că îl şi aveam în mâini”.
(Din volumul Sfântul Luca al Crimeei, minunile contemporane,
Editura Sophia, p. 15-16)
Sursa foto: prayerrope.co (deschidere articol)